Ce este sănătatea emoțională?

 

Sănătatea Mentală vs. Emoțională – Mulți oameni cred că sănătatea mintală și cea emoțională sunt la fel. Sunt foarte strâns legate, dar nu sunt la fel. În termeni de bază, sănătatea noastră mintală are de-a face cu raționamentul nostru, iar sănătatea noastră emoțională reflectă răspunsul nostru la acel raționament. Deci, de exemplu, dacă vezi un șarpe, ai putea să „raționezi” mental că nu-ți plac șerpii și să răspunzi emoțional strigând de frică. Următoarea persoană ar putea argumenta mental că șarpele este drăguț și vrea să-l ridice, așa că răspunsul lor emoțional este foarte diferit. Ei pot zâmbi și vor continua să ridice șarpele, în timp ce vă îndreptați spre dealuri.

 

Bunăstarea emoțională implică capacitatea de a ne identifica, înțelege și gestiona emoțiile. Emoțiile noastre sunt un rezultat direct al raționamentului sau percepțiilor noastre mentale. Dacă raționăm sau percepem că o situație este negativă, vom demonstra emoții care reflectă percepția noastră. Unii indivizi percep „sfârșitul lumii” și pot avea o reacție emoțională semnificativă. Alții pot avea obiceiul de a lucra cu gândurile și percepțiile lor, gestionându-și astfel emoțiile în mod diferit.

 

Inteligența emoțională (EQ) este un concept creat de doi cercetători, Salavoy și Mayer. EQ a devenit popular odată cu publicarea cărții “Emotional Intelligence” a lui Daniel Goleman în 1996. Inteligența emoțională este abilitatea de a ne recunoaște, înțelege și gestiona emoțiile, precum și emoțiile celorlalți. Trebuie să fim conștienți de faptul că emoțiile ne pot determina comportamentul și pot influența oamenii, atât pozitiv, cât și negativ. A învăța cum să gestionăm emoțiile, atât ale noastre, cât și ale celorlalți, este foarte important, mai ales atunci când suntem sub presiune.

 

Categorii de Inteligență Emoțională (EQ):

• Conștiința de sine. Capacitatea de a recunoaște o emoție așa cum apare.
• Autogestionare/reglementare. Utilizarea autocontrolului pentru a gestiona emoțiile utilizând diverse strategii sănătoase.
• Conștientizarea celorlalți/Empatie. Conștientizarea modului în care se simt alți oameni este importantă pentru succesul în viață. Cu cât te descurci mai bine, cu atât vei fi mai eficient în interacțiuni.
• Managementul relațiilor/abilități sociale. Abilitățile interpersonale bune sunt esențiale pentru succesul în viață. Cu societatea actuală axată pe tehnologie, abilitățile oamenilor sunt din ce în ce mai importante, deoarece cineva are nevoie de un EQ ridicat pentru a înțelege, a empatiza și a negocia cu ceilalți.
• Motivația. Motivația necesită obiective clare și o atitudine pozitivă. Deși este posibil să aveți o predispoziție fie la o atitudine pozitivă, fie la o atitudine negativă, puteți învăța să gândiți mai pozitiv. Dacă conștientizați gânduri negative pe măsură ce apar, le puteți reformula în termeni mai pozitivi, ceea ce vă va ajuta să vă atingeți obiectivele.

 

Un număr substantial de școli se îndreaptă către încorporarea unei abordări socio-emoționale. Învățarea socială și emoțională (SEL) este procesul prin care copiii și adulții înțeleg și gestionează emoțiile, își stabilesc și ating obiective pozitive, simt și manifestă empatie față de ceilalți, stabilesc și mențin relații pozitive și iau decizii responsabile. Această abordare combină inteligența emoțională cu abilitățile sociale. Abordarea este foarte benefică, deoarece este proactivă în loc de reactivă. Școlile se îndreaptă, de asemenea, către practici restaurative versus practici punitive.

 

Practicile restaurative sunt procese care construiesc în mod proactiv relații sănătoase și un sentiment de comunitate pentru a preveni și aborda conflictele și faptele greșite. Practicile restaurative sunt din ce în ce mai mult aplicate în școli pentru a aborda comportamentul tinerilor, încălcarea regulilor și pentru a îmbunătăți climatul școlar și cultura. Practicile restaurative pot îmbunătăți relațiile dintre elevi, dintre elevi și educatori și chiar dintre educatori, al căror comportament servește adesea drept model pentru elevi. Practicile restaurative permit indivizilor care ar fi putut să fi comis un prejudiciu să-și asume întreaga responsabilitate pentru comportamentul lor, adresându-se persoanei (individuilor) afectate de comportament. Asumarea responsabilității necesită înțelegerea modului în care comportamentul i-a afectat pe alții, recunoașterea faptului că comportamentul a fost dăunător pentru alții, luarea de măsuri pentru a repara răul și efectuarea modificărilor necesare pentru a evita un astfel de comportament în viitor.

 

 

Sursa: Lumen Learning